02 – “FETITA”, exterior (strada) -- pe inserat

Gaseste o sticlă de plastic pe jumătate goală, aruncată. Se apleaca sa o ia, dar se opreste sa o studieze.. in lichidul negru vascos ramas se reflecta imaginea strazii. Se vad picioarele trecatorilor. Piciorul cuiva o loveste din greseala, se sperie putin si ia sticla instinctiv apoi continua sa studieze imaginea în timp ce merge. Aduce sticla in fata ochilor, incearca sa nu o miste prea tare, dar nu prea reuseste. Se opreste din mers si imaginea se clarifica – apare reflexia unei reclame mari cam ciudate, cu o ‘diva’ fara picioare cu o esarfa in jurul gatului (Laura, fotografiata de Adrian).

Fetita schiteaza un zâmbet.

Fetita (vOS):
Păpuşile sunt bune. Păpuşile nu au picioare. Pentru că ele sunt bune.

Scoate din buzunar o cârpă. Culoare nedefinită. O leagă în jurul gâtului sticlei, incercand sa imite esarfa din reclama.
Îşi face loc printre picioarele oamenilor, vorbind cu sticla proaspat personificata:

Trebuie să te fereşti de picioare. Dacă n-au ochi... da, n-au ochi. N-au! Picioarele cu toc sunt foarte rele. Tocul are un cui care te poate omorâ. Picioarele au genunchi. Genunchii te lovesc ca un pumn. Şi gata. Mori. Păi da. Tenişii nu sunt chiar aşa de răi. Ei sunt mai cuminţi. Pentru că sunt mai mici.

Când ochii dorm, picioarele nu se mişcă, dorm şi ele. Când dorm ochii se închid şi nu mai văd. Gata. Numai văd nimic. Nimic.

Picioarele se raresc apoi dispar total… Fetiţa continua traseul teleghidat. Nu pare a se orienta.
Se aude o bubuitura surda apoi imaginea dispare.
(blank negru, cateva sec. liniste, apoi fade-in pe canalul audio zgomote de strada, lume adunata, claxoane de masini, sirene, accident… vacarm, fade-out)